Tatăl meu a avut un rol decisiv în cariera mea. El a fost cel care m-a ghidat spre acest drum. Odată ajuns angajat al hotelului Continental Forum Arad, totul a depins doar de mine. Am avut în preajma mea oameni deosebiți care m-au făcut să continui în acest domeniu. Până și pofilul facultății l-am schimbat odată cu angajarea. Am fost admis la profilul finanțe-bănci, profil râvnit de mulți studenți. Când am ajuns în fața decanului și i-am spus că doresc să mă transfer la secțiunea turism, a rămas mască neștiind ce se întâmplă pentru că nimeni nu dorea să „retrogradeze” de la acest profil. Și sunt foarte mulțumit cu decizia luată! Chiar dacă probabil am intrat în istoria universității.

Care sunt ingredientele necesare pentru o zi de muncă reușită?

În opinia mea nu cred că sunt niște ingrediente care să îți facă o zi de muncă reușită. Poate fi o zi agitată, cu multe provocări, dar la sfârșitul ei să pleci zâmbind de la muncă știind ca ți-ai dus sarcinile la bun sfârșit. Sau poate fi o zi calmă în care se poate termina la fel de bine. Până la urmă tu îți faci ziua bună… sau nu. Depinde de cum privești lucrurile, oportunitățile pe care ți le poate oferi acea zi. Până la urmă totul e o provocare. Rămâne doar să înveți și să te bucuri de ce îți oferă viața… în fiecare zi!

Poți să ne dai un moment în care pasiunea pentru ceea ce faci a învins oboseala și epuizarea de la locul de muncă?

Ar fi multe momente în care acest lucru s-a întâmplat. Rămân însă la o întâmplare nu demult petrecută. Era o seară de sâmbătă și hotelul urma să se umple la capacitate maximă. Telefoanele sunau, lumea venea la cazare fără rezervare. O adevărată nebunie. M-am trezit în jurul orei două noaptea că mai sunt de venit câteva camere care aveau rezervare. Telefoane, mesaje, e-mail-uri că să aflu dacă sosesc. Se făcuse ora 5 dimineața și nu am apucat nici să mănânc. Eram „prins” în provocarea de a umple hotelul. Cu câteva minute înaintea închiderii zilei hoteliere a sosit și ultima cameră.

Vă dați seama că satisfacția a fost maximă și consider că pasiunea pentru ceea ce fac a întrecut epuizarea. Odată adrenalina trecută am simțit cu adevărat în oboseala acumulată pe parcursul orelor. Nu a mai contat. Rezultatul final m-a lăsat epuizat, dar cu zâmbetul pe buze.

Ce întâmplare neobișnuită / haioasă, de la locul de muncă, o poți împărtași cu cititorii noștri?

Nici nu știu pe care dintre ele să aleg să v-0 povestesc. Cert este că am văzut multe în anii aceștia. Ce îmi vine în minte în acest moment este situația în care, din cauza neatenției, oaspeții închid ușa de la cameră, iar acesta se blochează. Pentru a intra în cameră ei trebuie să coboare la recepție pentru a cere un nou card de acces. Unii oaspeți sunt prinși în afara camerei doar în lenjerie intimă. Din acest motiv, prezența unora într-o astfel de „vestimentație” în recepție nu mai este pentru mine o îmbrăcăminte sumară. Asta pentru că mi s-a întâmplat să văd lucruri mai „sumare” de atât…

Poți spune un moment în care ai fost mândru că faci parte din echipa Continental Hotels?

Mândru mă simt în fiecare zi. Sunt mândru de echipă și de colegii mei din departamentul recepției (Continental Forum Arad – n.n). Mă simt mândru atunci când suntem felicitați pentru munca pe care o depunem. Mă simt mândru ori de câte ori ni se oferă șansa să participam la diferite evenimente în care ne întâlnim cât mai mulți colegi (Campionatul de fotbal intern Continental Hotels, la ședința foto a Calendarului etc).

Dar cel mai mândru sunt că fac parte din această echipă de 15 ani. Unii ar spune că e plafonare. Eu spun că e consecvență și loialitate și, mai presus de toate, oportunitatea de a face ceea ce îți place!